Vă invit mai întâi să citiți acest text. Veți spune că a fost rostit azi. Sau cel târziu ieri.

Este despre starea în care se află azi lumea. În special Europa.

Iată deci :

„Trăim într-o epocă tulbure fără precedent în istorie

Se spune că voim să evităm războiul şi totuşi el este foarte aproape, dar ochii noştri refuză să-l vadă.

Se spune că lumii îi lipseşte o doctrină care să constituie firul ei conducător, şi totuşi există, sub ochii noştri, două doctrine: una, mai restrânsă, care luptă pentru realizarea unităţii Europei pe baza ideologiei sale şi alta, mai generală, dar care nu şi-a dat încă seama de ameninţarea care o pândeşte şi care nu numai că nu a început lupta pentru legitima ei apărare, dar nici nu s-a gândit încă la asocierea intereselor, care trebuie să preceadă această luptă.

Citește și:

Se spune că voim să trăim sub domnia legii internaţionale şi totuşi lumea asistă impasibilă la violarea ei repetată şi la zeificarea celor care o realizează, fericită dacă aceştia din urmă consimt să accepte o convorbire, faptele împlinite nefiind niciodată repuse în cauză.

Lumea resimte azi o nevoie care primează asupra tuturor celorlalte: Ordinea în gândire”.

Cine și când a rostit aceste fraze? Un politician actual, vă veți grăbi să spuneți.

Un politician, da. Unul român, da. Dar în niciun caz al vremurilor noastre.

Este un discurs pe care Nicolae Titulescu l-a ținut în anul 1936, la Universitatea din Bratislava.

Citește și:

Europa simțea de pe atunci mirosul prafului de pușcă ce urma să acopere întreg continentul.

Titulescu, un mare diplomat al României. Dar, mai mult decât atât, un om care a avut viziunea. Inclusiv asupra viitorului.

Trăim, pare-se, aceeași realitate. Care se tot învârte. Și din care se pare că nu înțelegem prea multe.