Legalizată în perioada interbelică, prostituția a fost scoasă în afara legii după venirea comuniștilor la putere.

Nu numai atât s-a întâmplat. Chiar și cuvântul în sine, prostituție, a fost eliminat din dicționare. Să nu se mai știe nimic despre așa ceva.

Dar oare aceste forme de schimbare a lumii au dat roade sau meseria a continuat să existe, chiar și în medii subterane, să le spunem așa?

Întrebarea pare mai degrabă retorică, având în vedere care au fost realitățile. Culmea e că într-o publicație din anii 80, de la București, apare o relatare despre felul în care milițienii identifică prostituate în București, adică pe cele care ”lucrau” cu străini, prin hoteluri de lux.

Potrivit site-ului www.adevarul.ro, în 1982 apare în Scânteia Tineretului” un reportaj destul de lămuritor asupra unui tablou pe care comuniștii nu-l agreau deloc. Cel puțin declarativ.

La vremea aceea, zece prostituate sunt investigate de milițieni, se arată în ziarul cu pricina, informația fiind scoasă la iveală din arhiva Radio Europa Liberă.

„Toate erau fete tinere atractive, bine îmbrăcate, cu rochii vaporoase şi parfumate, şi purtau bjuterii de aur.

Nu erau speriate de anchetă, ci erau mai degrabă cinice. Una dintre ele a fost surprinsă de miliţieni în camera unui oaspete străin şi avea valută şi ţigări străine în poşeta ei.

Venise în Bucureşti de patru ani, din provincie, şi avea un copil de un an şi jumătate.

Povestea tristă a acestei mame şi a copilului său l-a mişcat chiar şi pe cel mai dur miliţian, care a eliberat-o din arest.

A doua zi, însă, a fost prinsă din nou, iar în urma anchetei a ieşit la iveală faptul că povestea iniţială nu era în totalitate adevărată, pentru că pruncul locuia, de fapt, cu bunicii”, scrie în documentul respectiv, al cărui semnatar era Paul Gafton, potrivit sursei citate.

Cât despre tarifele practicate de prostituate în perioada aceea, se poate spune că nu erau la îndemâna oricui. Sunt vehiculate sume între 100 și 400 de lei.

Documentul din arhiva Radio Europa Liberă face o descriere amănunțită a lumii subetrane din anii 80, din care până la urmă reiese că fenomenul prostituției, al ”peștilor”, deci conducătorii afacerilor, era foarte bine pus la punct. Ne întrebăm dacă autoritățile nu puteau face nimic ca să-l stârpească ori se făceau că nu văd, altele fiind interesele.

Cert este că o serie de fete, unele foarte tinere, abia terminând liceul, care veneau în București, în căutarea unui iluzioriu viitor, și nu aveau unde să stea, cădeau în capcanele unei meserii care le transforma în sclave.

„Când vine seara, însă, lucrurile devin complicate, mai ales dacă fata nu are unde dormi.

Este agăţată de câte un bărbat, care o suportă pentru câteva zile, dar se plictiseşte de ea şi o paseasă unui prieten.

În acest fel ea trece de la un bărbat la altul, având doar relaţii superficiale cu fiecare. În final, ea cade în mâinile unui peşte, care procură fete tinere pentru preţuri între 100 şi 400 de lei (între 22 şi 90 de dolari, la cursul oficial).

Sunt, potrivit ziarului, două tipuri de proxeneţi: „curaţi” – cei care îşi pun locuinţele la dispoziţia prostituatelor şi „stricaţi” – cei care trimit fetele pe străzi.

Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes”, descrie atmosfera documentul din arhiva citată.