Povestea aceasta nu este nici pe departe din categoria basmelor sau a desenelor animate. A fost cât se poate de reală.

Soldatul-urs Wojtek. Așa a rămas cunoscut în istorie. Povestea sa mai circulă și azi. A rămas unicul Moș Martin care a făcut parte dintr-o unitate militară. Mai precis, din Armata Poloneză.

Firul vieții lui se leagă de Munții Hamadan din Iran. Acolo, pe când era doar un pui, e găsit de un băiat. Animalul rămăsese singur pe lume, cine știe din ce motive.

Copilul ia ursulețul și îi dă să mănânce. Îl duce la el acasă. Deveniseră prieteni de nedespărțit.

Citește și:

Totul se petrece înainte de Al Doilea Război Mondial.

Timpurile însă nu sunt deloc prielnice pentru joacă, scrie portalul www.descopera.ro. Iranul se confrunta atunci cu un adevărat teatru al confruntărilor militare între sovietici și britanici.

Mergem mai departe cu relatarea, de data asta în legătură cu acele contingente de polonezi constituite, pe teritoriul Iranului, din oamenii care scăpaseră din Gulagul sovietic.

Polonezii ajunseseră, în fuga lor, în Iran și acceptă să lupte sub steagul Marii Britanii.

Un asemenea detașament întâlnește într-o zi o minune. Un băiețel care avea un urs. Iar ursul era tare jucăuș, încât toți soldații încep să-i dea de mâncare și să se joace cu el.

Citește și:

În cele din urmă, ursul, botezat Wojtek, pentru că se afla în mijlocul polonezilor, e adoptat de trupă. În schimbul său, băiețelul a primit un briceag și conserve.

Noul său nume are o rezonanță aparte în cultura poloneză. Înseamnă „Cel care se bucură în luptă”, sau „Războinicul Zâmbitor”.

Detașamentul e trimis apoi în Europa de Vest, în mijlocul războiului contra Germaniei fasciste. Ursul Wojtek face parte din trupă.

Dar nu e doar o figură de stil. Conform arhivelor militare, Wojtek a făcut parte din Compania 22 Transporturi a Corpului 2 Polonez de Armată.

Citește și:

Doi soldați, Henryk Zacharevicz şi Dymitr Szawlugo, au primit sarcină din partea superiorilor lor să aibă grijă de noul recrut.

Și pentru că era soldat, ursul a primit și o caschetă, pe care o purta cu multă mândrie. Mândrie de urs, firește.

Se mai știe despre el că s-a aflat în focul luptelor de pe teritoriul Italiei, la Monte Cassino. Din fericire pentru el, nu a fost atins de niciun glonte. Probabil că învățase să se ferească de pericole, dacă participase – presupunem noi – la exercițiile militare.

După război, Wojtek a ajuns în Marea Britanie, la Glasgow. Și asta după ce polonezii au considerat că veteranul, și totodată camaradul lor, s-ar simți mai bine într-o grădină zoologică.

Acolo și-a trăit ultimii ani din viață, săvârșindu-se în 1963.

A rămas doar povestea lui Wojtek.