evzmonden.ro Web analytics

Prim-solista Teatrului Național de Operetă spune că un gen muzical a devenit o raritate în România

Prim-solista Teatrului Național de Operetă spune că un gen muzical a devenit o raritate în România
Prim-solista Teatrului Național de Operetă spune că un gen muzical a devenit o raritate în România

Claudia Măru Hanghiuc este prim-solistă mezzosoprană a Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, de care o leagă o colaborare de 25 de ani și primul copil din România televizat (în direct) pe când susținea un concert de muzică. A făcut peste 30 de roluri celebre, între care Carmen din „Carmen” de George Bizet și Bertha din„Il barbiere di Sevilla” de Rossini, remarcându-se în spectacole pe scenele unor „Roselyn Theater”– Washington,„Collombia’s University Theater”– New York,„Teatrul Naţional”–Helsinki,„Victoria Theater”–Melbourne. Claudia Măru Hanghiuc.

Alături de activitatea artistică de la Teatrul de Operetă,  este în prezent „vocal coach”-ul comediei muzicale „Hârca se întoarce”, ce se joacă pe 28 octombrie, de la ora 20, la Teatrul Elisabeta din București, după un text scris în urmă cu 160 de ani de celebrul Matei Millo. Compozitorul de renume Alexandru Flechtenmacher a transformat textul în prima operetă românească.

  1. Comedia muzicală este o raritate în peisajul teatral bucureștean. De ce credeti ca genul este atât de puțin reprezentat la noi?

Claudia Măru Hanghiuc: Nu cred că teatrul musical este o raritate în România. Trebuie să ne uităm și peste granițele Bucureștiului și vom vedea că în aproape toate teatrele din țară s-au montat și muzicaluri și, mai ales, comedii musicale. Problema este alta; cea de creație componistică. Îi putem număra pe degetele de la o mână pe compozitorii români care s-au aplecat și asupra acestui gen, comedii musicale sau musical,  și nu vorbesc despre operetă. Marius Țeicu și Elly Roman sunt compozitorii ale căror creații au fost cel mai frecvent puse pe scenă. Dar și ei aparțin, cumva, vechii școli de componistică din România. Astăzi nu mai scrie nimeni. Cunosc doar doi compozitori de comedii musicale actuali: Mitică Lupu în Constanța și Alexandru Suciu în București.

  1. Dacă la musical sau în operetă, partiturile muzicale „împing” acțiunea mai departe, în comediile muzicale pare că momentele muzicale sunt o evadare. Sunteti de acord cu acest raționament? Dacă nu, cum vedeti dvs , cu ochi de specialist, momentele musicale din comedia Hârca se întoarce?

Claudia Măru Hanghiuc: În Hârca se întoarce momentele musicale nu sunt o evadare ci o subliniere ce dă culoare momentelor care definesc într-un moment dat starea personajului sau relația lui cu celelalte personaje. Câteodată, textul vorbit nu poate să transmită starea reală născută de momentul din scenă, și asta se întâmplă chiar la dramele clasice din dramaturgia internațională, chiar dacă actorul interpret este unul de talie mondială. Se simte nevoia de o subliniere pentru a împlini starea în care este trimis spectatorul iar această subliniere este muzica. În Hârca este un astfel de moment care face ca sala să vibreze de râs și apluze peste actorul interpret. Este momentul în care Vlad este întrebat de Hârca și de Chiosa cum este Viorica iar Vlad, parcă în transă, se ridică și începe să cânte calitățile Vioricăi până la exasperarea celor doi parteneri de scenă. De altfel, toate momentele musicale din Hârca sunt extrem de bine scrise astfel încât să completeze textul vorbit, starea personajului, momentul scenic. Deci nu este vorba despre o evadare. O evadare din subiect a fost apanajul perioadei barocului, și după, când pentru a le permite nobililor aflați în sală la spectacolul de operă, sau comedie muzicală, să bea, să mânânce, se se scarpine sub peruci sau… altele care se știu dar nu se spun în public… se scriau partituri special pentru balet. De umplutură!

  1. Personajul Harca a beneficiat  inițial, de vocea lui Matei Millo. Apoi, peste ani și ani, Anda Călugăreanu a preluat partitura. Dacă ar fi să plecați de la începuturi, cum ați descrie parcursul vocii, personajului, din punct de vedere muzical, referindu-ne firește si la actuala interpretă a celebrei „vrăjitoare”, de către actrița Dana Rotaru.

Claudia Măru Hanghiuc: Din păcate, sau din fericire, nu pot face o astfel de comparație. Fiecare etapă în istoria artei are felul ei de a fi redată și percepută de publicul din acel moment. Dacă aș vrea să văd vechea Baba Hârca l-aș prefer pe Matei Millo și pe Miluță Ghiorghiu care a făcut, de altfel, mare carieră și din interpretarea Coanei Chirița. Dacă vreau să văd o interpretare modernă, alertă, adaptată „vrăjitoarelor satului” din ziua de azi cu siguranță aleg să o văd pe Dana Rotaru care este într-un singur cuvânt FURTUNĂ pe scenă!

  1. Și pentru că tot am vorbit de partiturile muzicale din Hârca se întoarce, la ce să se aștepte publicul?  Aveți o linie melodica sau o piesă preferată dintre partiturile comediei muzicale Hârca se întoarce?

Claudia Măru Hanghiuc:  Nu pot spune că prefer vreuna din melodii pentru că, așa cum am mai spus, sunt extreme de bine „potrivite” cu tot ceea ce se întâmplă în scenă și vin ca o completare. Oricare părticică muzicală rămâne întipărită în minte. Am văzut un cuplu de tineri la două reprezentații successive de Hârca se întoarce și întâmplarea a făcut să stau lângă ei de fiecare dată. La al doilea spectacol fredonau și ei partea muzicală împreună cu interpreții.

  1. În calitate de vocal coach, care a fost, sau este, cel mai greu aspect în lucrul cu actorii? A fost nevoie să le cereti să-si schimbe tonalitatea, pentru ca vocea lor să se potrivească cu cea a personajului? Care partituri/cantece au pus cele mai mari probleme actorilor? 

Claudia Măru Hanghiuc: Când vine vorba de cântat actorii sunt precum niște copii care se răsfață atunci când își descoperă valențele.

– Dana Rotaru cântă de ani buni, este extreme de talentată și dotată cu o uimitoare posibilitate de adaptare interpretativă și timbrală la toate genurile musicale plecând de la muzică populară și ajungând la operă.

– Alexandru Suciu este un talentat… ce să spun: actor bun, cântăreț cu un timbru nativ de o frumusețe aparte, compozitor dotat cu ceva foarte rar și anume intuiția momentului artistic din dramaturgie transpus în muzică.

– Bogdan Talașman un om minunat dar care spune mereu că e afon. Doar el spune asta pentru că nu este adevărat. Are un timbru cântat superb: cald, moale, tânăr. O întindere vocală mai rară la actori. Problema cu el este că fiind un perfecționist nu se mulțumește cu ce poate face pe moment iar pentru el cântatul este un moment în viață doar în această comedie Hârca se întoarce.

– Diana Dumintrescu este minunată! Are o voință și o putere de muncă rar întâlnite. Nu a lipsit de la nicio oră de canto. Iar timbrul ei este fermecător prin răgușeala nativă și culoarea închisă. Mulți spun că indiferent de genul musical vocea cântată trebuie să fie clară și sticloasă. Greșit! Timbrul specific fiecăruia dă naștere personajului adevărat care se naște în interiorul actorului respectiv devenind credibil în fața spectatorilor. Vă place Garou (pe numele lui adevărat Pierre Garand)? Este îngrozitor de răgușit dar a luat Premiul World Music pentru cel mai bine vândut artist francez.  A făcut istorie cu rolul Cocoșatului din muzicalul „Notre Dame de Paris” și nu cred că vreun alt interpret se va putea ridica la nivelul interpretării sale.

– Vladimir Drăghia are voce! Nu vă luați după el când spune că nu poate cânta. Își permite să ducă publicul de nas pentru că nu are nimic de cântat în spectacol. Să-I urăm succes cu pătrățelele de pe abdomen!

– Orest Pâslariu iese din discuție pentru că, fiind profesionist vocal, și încă unul dintre cei mai buni interpreți de operă și operetă, nu a avut nevoie de îndrumarea mea în construirea acestui rol.

  1. Dvs când v-ați întâlnit prima dată cu muzica?

Claudia Măru Hanghiuc: Am fost primul copil televizat (în direct) din România, pe când aveam 5 ani jumătate și cântam muzică populară cu un taraf de lăutari desprins din formația mare „Doina Argeșului”: „Sânt o fată frumușică” și „Hai Dunărea mea”. Asta se întâmpla pe la începutul anilor 60 din secolul trecut.

  1. Cu ce arie ați fi dorit să vă întâlniți până acum, dar, din diverse motive, acest lucru nu s-a întâmplat?

Claudia Măru Hanghiuc: Am cântat tot ce mi-a plăcut dar din păcate nu am avut fericirea să joc într-o zarzuelă (gen specific creației spaniole, asemănător operetei sau operei comice, un gen apărut în sec. XVII și care – ca structură – se aseamănă cu vodevilul românesc prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru.

  1. Care sunt primele trei mezzosoprane din topul dvs personal?

Claudia Măru Hanghiuc: Sunt patru! Vi le spun pe cele care încă sunt în activitate și sunt cunoscute în lumea actuală a iubitorilor muzicii de operă: Elina Garanca, Mariana Pentcheva, Mariana Cioromila și Viorica Cortez.

 

 

 

 

Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

Leave a Reply


* Accept ca numele si adresa de email furnizate de mine sa fie folosite pentru a participa la sectiunile de comentarii din paginile animalzoo.ro

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

[wysija_form id="7"]

X