Nae Lăzărescu A MURIT! Citește ULTIMUL INTERVIU cu Nae Lăzărescu, un actor care spunea că a făcut stand-up comedy de când s-a născut

Nae Lăzărescu A MURIT! Citește ULTIMUL INTERVIU cu Nae Lăzărescu, un actor care spunea că a făcut stand-up comedy de când s-a născut
Nae Lăzărescu A MURIT! Citește ULTIMUL INTERVIU cu Nae Lăzărescu, un actor care spunea că a făcut stand-up comedy de când s-a născut

Actorul Nae Lăzărescu a murit în această dimineață, la vârsta de 72 de ani. În ultima perioadă, din cauza gravelor probleme de sănătate, el nu mai participa la emisiuni și spectacole.

În urmă cu o lună, un apropiat al actorului se declara îngrijorat pentru starea sa de sănătate. Şi noi ne facem griji pentru el. Nae Lăzărescu ştie ce are. Doctorii nu sunt prea optimişti. Săracul… e vai de el. Are probleme cu ficatul… Se usucă pe picioare, e slăbit, nu mai are vlagă, e palid, nu mai are putere… El nu vrea ca lumea să afle de ce suferă, şi familia ţine diagnosticul secret… E dureros, vă daţi seama. El nu vorbeşte cu noi despre asta atunci când ne întâlnim la spectacole. Şi parcă nici nu-ţi vine să-l întrebi când îl vezi cum e. Dacă îl întrebi, mai rău îl amărăşti. Face tratament, merge la control, dar sunt slabe şanse să se facă bine. Dumnezeu să-i dea sănătate pentru că e un om bun, un actor iubit. Poate face Dumnezeu o minune şi îşi revine. Face tratament, ţine regim alimentar. Are perioade în care se simte bine, e pe drumul cel bun, şi perioade în care îi e rău. Mai mult, şi spectacolele le-a rărit, nu mai merge oriunde, în ultima perioadă, declarau, în noiembrie, surse din anturajul lui Nae Lăzărescu pentru wowbiz.ro.

Într-un interviu publicat recent pe site-ul teatrului Constantin Tănase, Nae Lăzărescu făcea dezvăluiri despre copilăria sa, despre dorința nebună de a lucra la acest teatru, povestește despre ziua în care l-a cunoscut pe Vasile Muraru, cel alături de care va forma un cuplet de succes al teatrului românescu.

REP.: Dacă tot ne-am întâlnit pentru acest interviu la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, locul în care dumneavoastră munciţi, am să încep cu o întrebare legată de slujba dumneavoastră. Confucius spunea că atunci când faci ceea ce îţi place, nu simţi că munceşti nicio zi din viaţa ta. Aţi obosit în încercarea dumneavoastră de a menţine un ritm atât de intens?
Nae Lăzărescu: Ştii că rolul oboselii este să variezi oboseala.

REP. : Valabil şi în cazul dumneavoastră?
Nae Lăzărescu: Sigur că da! Păi mergi, pedalezi tot înainte. Este exact ca şi mersul pe bicicletă. Când te opreşti cazi!

REP. : Aţi avut momente în care aţi simţit că vă încurcaţi în aceste pedale din pricina acestui maraton?
Nae Lăzărescu: Deocamdată nu m-am pensionat. Împlinesc vârsta de 72 ani anul acesta. La câte am văzut în viaţa mea, nu mai am de ce să mă mir. Am prins toate nenorocirile posibile. Ţin minte perioada celui de-al doilea război mondial, eram mic de tot dar ţin minte foarte bine… Refugiaţi pe câmp, vai de ei… Seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore, vreo două iradieri mari…

REP. : Care sunt primele amintiri ale lui Nae Lăzărescu?
Nae Lăzărescu: Primele amintiri sunt din perioada în care mă îmbrăca mama, ne lua la subraţ şi mergeam pe câmp. Era un zvonist prin cartier care băga oamenii în sperieţi şi noi ne refugiam de frică pe câmp. După o săptămână apărea din nou cu aceleaşi zvonuri. De multe ori acestea se dovedeau a fi false… De aceea nu suport eu frigul.

REP. : Ce alte lucruri nu puteţi suporta?
Nae Lăzărescu: În primul rând, frigul pentru că majoritatea familiilor luau câte o cutie de pantofi în care puneau cenuşă, o stropeau cu gaz şi îi dădeau foc în sobă godin. Nu suport mămăliga. La şcoală mămăliga era pe cartelă. Să nu văd marmeladă în faţa ochilor. Marmelada venise ajutor de la americani. Auzeam la radio cum spuneau americanii să continuăm lupta.

REP. : Şi totuşi trebuie să existe şi amintiri plăcute…
Nae Lăzărescu: Noi eram forţaţi de împrejurări să ne facem jucării singuri. Poate şi asta era o distracţie… Ne puneam imaginaţia la lucru iar acest lucru bineînţeles că m-a ajutat. Am trăit într-un cartier de oameni amărâţi, muncitori. Am fost 64 de copii într-o clasă! Numai doi nu au făcut facultatea, în rest oameni realizaţi.

REP. : Copilăria v-a întins şi capcane, aţi fost influenţat de anturaje la modul peiorativ?
Nae Lăzărescu: Datorită faptului că multe dintre femei erau casnice, exista cineva care supraveghea programul copilului. Vagabondul a apărut atunci când printre blocuri a apărut copilul cu cheia de gât. Când muncitorul nu a mai putut să-şi ţină nevasta acasă, a apărut şi acest fenomen mai puţin fericit. Mama supraveghea atentă programul, mâncarea, somnul, lecţiile, joaca. Puteam să devenim vagabonzi, şoseaua Giurgiului este în Ferentari!
Aveai de unde să înveţi, arme se găseau în prostie! Ce nu se găsea? La mine în clasă, cel puţin jumătate aveau
deficienţe, ori le lipseau două degete, ori un ochi sau o ureche. Se paraşutau stilouri, penare, era un adevărat pericol!

REP. : Aţi avut momente de cumpănă, pericole pe care le-aţi evitat în ultima clipă?
Nae Lăzărescu: La barza chioară îi face Dumnezeu cuib! Lumea era mai bună!

REP. : Cum aşa?
Nae Lăzărescu: Oamenii nu se invidiau atât de mult ca acum. Acum văd ură între oameni care nu au nimic de împărţit. Chiar dacă ar avea, cum vine asta? Să mă supăr pe ăla că are Mercedes şi eu am Dacie? De ce?

REP. : Unde v-aţi format pentru prima dată calităţile artistice?
Nae Lăzărescu: La şcoala primară. Atunci, munca de amator era încurajată. Se făceau serbări de toate felurile. Acolo a început să îmi placă. Tata avea o cârciumă şi mai veneau artişti pe la el. Acolo l-am cunoscut, fiind foarte mic, pe Bimbo Mărculescu, Vasile Tomazian, un actor de monoloage foarte bun… Plus că, la fiecare cinematograf, erau mini spectacole de revistă între filme, acestea durau o oră. Acolo i-am văzut şi pe Alexandru Giugaru, Gogu Trestian, Nae Roman, Puiu Călinescu şi mulţi alţii.

REP. : Care era principalul atu al dumneavoastră în vederea alegerii carierei în teatru?
Nae Lăzărescu: Memoria! Ce spuneau actorii, eu ţineam minte. Mi-a dat Dumnezeu memorie. Nu am uitat nici acum!

REP. : Faptul că aveţi o memorie extraordinară este şi un „blestem”?
Nae Lăzărescu: Este şi o bucurie şi un blestem. Chiar mă gândeam să scriu o carte despre oamenii pe care i-am cunoscut, despre cei care au însemnat ceva… Actorii de revistă erau nişte oameni populari. Memoria este şi un blestem pentru că nu ştiu pe cine ar mai interesa. Poate doi, trei studenţi… Dacă se mai fixează şi nişte preţuri mari, este clar!

REP. : Cât de mult v-a ajutat experienţa, încă din copilărie, de spectator de teatru de revistă ?
Nae Lăzărescu: M-a ajutat enorm. Intram la cinematograf dimineaţa şi ieşeam seara. Vedeam minirevista de nenumărate ori, le şi suflam. Pe urmă am încercat să fac şi eu în cartier. Am invitat părinţii, le-am luat şi bani… Bineînţeles că erau sume modeste, mărunţiş.

REP. : Ce s-a întâmplat la prima tragere de cortină, aţi avut succesul scontat?
Nae Lăzărescu: La prima aşa zisă tragere de cortină, două cearceafuri între doi pomi, linişte şi pace! Un unchi de-al meu spune: „Băi băiatule, aţi repetat textul?”. Eu am întrebat ce este ăla un text. Mi-a explicat că trebuie să stabilesc nişte vorbe înainte, altfel trebuie să dau înapoi banii oamenilor. M-a îndemnat să scriu texte. Aşa m-am apucat de scris.

REP. : Ce părere aveţi de curentul stand-up comedy de astăzi?
Nae Lăzărescu: Păi, în cazul ăsta, eu am făcut standup comedy de când m-am născut. Mă duceam la microfon şi vorbeam. Ce fac ăştia de astăzi la stand-up comedy? Se duc la microfon şi vorbesc, circulă pe scenă… Ca orice român, trebuie să fim snobi.

Citiți continuarea interviului pe TeatrulTănase.ro

Ultimele stiri

Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

Leave a Reply


* Accept ca numele si adresa de email furnizate de mine sa fie folosite pentru a participa la sectiunile de comentarii din paginile animalzoo.ro

[wysija_form id="7"]

X