Viața cuplului, în dormitor, a fost tratată din punct de vedere literar din cele mai vechi timpuri. Vă prezentăm în cele ce urmează o carte despre care ni se spune că a făcut mare vâlvă atunci când a ieșit pe piață, în anul 1749.

Se întâmpla acest lucru în Marea Britanie, iar titlul era cât se poate de elocvent. “Memoriile domnișoarei Fanny Hill, sau cariera unei femei a plăcerilor trupești”. Titlul original era “Memoirs of the Life of Miss Fanny Hill, The Career of A Woman of Pleasure”.

Așa cum ne spune sursa acestor informații, portalul www.realitatea.net, autorul acestei cărți se numea John Cleland, dar asta în cazul în care nu avem de-a face cu un pseudonim, pentru că în acest caz e posibil ca autorul să fie în fapt autoare. Nu putem să știm…

Citește și: Precizari legate de BREXIT. Reglementari legate de vize, job-uri si studii

Se pare, conform presei britanice, că aceasta ar fi fost prima carte destinată adulților, tipărită în această țară.

Culmea e că volumul a fost descoperit în zilele noastre absolut întâmplător. Era păstrat într-o cutie, mai mare, veche, la rândul ei, de țigări.

Cartea are ca personaj central o femeie originară din Lancashire care plecase la Londra și practica acolo cea mai veche meserie din lume.

Un alt aspect demn de reținut este legat de modul în care erau definite părțile intime ale femeii și ale bărbatului cu 270 de ani în urmă.

Astfel, în cazul femeii se folosea expresia ”gura de jos”, iar la bărbat, ”armăsarul viguros”.

Nici nu are rost să spunem că a fost o carte care a provocat, la vremea aceea, controverse dintre cele mai aprige. Ca atare, a și fost interzisă.

“A fost una dintre cele mai banate cărți cu subiect pornografic din toate timpurile”, arată Jim Spencer, un expert britanic în domeniul antichităților și mai ales în cel al cărților rare.

Vă prezentăm în continuare un fragment din lucrarea în speță, pentru a vă da seama despre conținutul literaturii erotice pe vremea stră-străbunicilor.

“După o vreme, m-a întrebat, aproape șoptit, dacă vreau să facem dragoste înainte să se întoarcă bătrâna. S-ar fi simțit mult mai bine după, îmi spunea…

Ceva mai târziu mi-am dat seama că aparenta slăbiciune era doar o mască prin care-și ascundea adevăratele intenții care au rămas la fel de păcătoase ca înainte. (…)

Când servitoarea a intrat în cameră, m-am prăbușit, extenuată, la podea. M-am lovit atât de tare, încât mi-a țâșnit sângele pe nas.

Părul îmi era răvășit, iar asta dramatiza și mai tare întreaga scenă. Eram atât de răscolită, încât slujnica nu știa ce să creadă…”