Ca întotdeauna, cuvintele părintelui Constantin Necula sunt ca un balsam pentru suflet, dar și ca un strop de apă rece pe față, să ne trezim, dacă lucrurile nu merg bine.

Într-un amplu interviu pentru Agerpres, părintele Necula a vorbit, între altele, despre cumplitele zile ale lui decembrie 1989, despre cum l-a văzut atunci pe tatăl sau, dar a vorbit și despre anii de acum, despre felul cum a evoluat România și cum ne trăim libertatea.

”Cred că o preţuim, plătim mult plecările din ţară. Deci, adevărata libertate este inclusiv plecarea din ţară.

Numărul mare de oameni care au plecat din ţară este răzbunarea cumplită, după câteva generaţii, la forţarea de a rămâne numai în ţară.

Citește și: Romanii au talent. Copilul care ii va uimi pe jurati: ”Anul viitor vreau să îmi dau doctoratul în muzică, la Viena”

Ceea ce este important este că, oricât de mult nu am vrea să vedem, în toate instituţiile României din 1989 încoace, s-au făcut paşi uriaşi pentru un fel de dezvoltarea instituţională şi eu, care merg des prin penitenciare sau prin şcoli, le spun întotdeauna celor care comentează că nu s-a făcut nimic: ‘Noi venim de la minus o mie către zero’.

În anumite situaţii, am ajuns doar la unu, la doi, dar am crescut enorm în ultimii ani.

Ce am învăţat în aceşti 30 de ani a fost să preţuiesc această libertate şi să vreau tot timpul să mă întorc acasă.

Memoria mea păstrează momentul în care tata vine de la Braşov, în armată, cred că undeva spre 29 sau 30 decembrie, era spre seară şi l-am somat că eram subofiţer în post la poartă şi tata s-a apropiat de mine, i s-a luminat faţa, mi-a spus cine este, vorbea cu fiul său fără ca fiul său să mai fie.

Atât de tare era diferenţa dintre copilul pe care îl lăsase în gaj ţării şi acum încerca să-l revadă după o perioadă de timp.

Apoi au fost momentele acestea în care cred că 30 de ani au însemnat inclusiv alegerea corectă a profesiunilor noastre, nu ne-a forţat nimeni să fim ceea ce suntem.

Există libertate mult mai mare în a-ţi alege cariera. O libertate care e dată de capacitatea oricui de a se aşeza acolo unde Dumnezeu îi îngăduie să fie.

Asta a fost şi înainte de 1989, mai mult sau mai puţin afectat de relaţiile de partid.

Ceea ce încalcă libertatea este menţinerea în continuare a pilelor şi relaţiilor în toate sistemele acestea ale ţării şi când oamenii funcţionează după programul partidului, nu după manualul de istorie, iese prost de obicei.

Libertatea ne este încălcată de punerea în funcţie a unor impostori.

Libertatea ne este încălcată de fiecare dată când oamenii care nu nimic de zis continuă să pară că sunt vectori de imagine.

Libertatea îţi este încălcată atunci când, în ciuda contribuţiei tale la tot ceea ce înseamnă binele ţării, constaţi că mor în continuare oameni pentru că nu ajung salvări la timp, că sunt răpiţi copii de pe stradă, de sub ochii indiferenţi ai oamenilor, nu neapărat ai poliţiştilor.

Şi parcă îţi mai revii aşa câteodată, din când în când, când vezi un om dirijând maşinile la ieşirea din mall.

Pentru mine, ziua alegerilor nu a contat ca cifră sau ca persoane, comentarii şi altele, cât gestul acelui bărbat înconjurat de femei, care a făcut lanţ uman să oprească trecerea maşinilor pentru ca oamenii să poată evada din ceea ce ar putea să devină oricând un iad al focului.

Spiritul civic românesc sper să biruiască. Nu ştiu dacă avem să-l învăţăm de undeva sau să ne repornim motoarele să devenim forţa civică din interiorul oricărei culturi care vrea să meargă mai departe.

Apoi, 30 de ani a însemnat un post foarte greu pentru toţi, postul abundenţei.

Înainte posteam că nu aveam ce mânca, acum mi se pare mult mai important că postim având ce mânca.

În faţa rafturilor pline ai libertatea de a spune “nu” oricărui consum.

Eu îi văd pe cei care încearcă să postească ca pe nişte prieteni care încearcă să supravieţuiască în numele libertăţii.

E prea mult bine ca să ne fie bine şi asta s-ar putea să ne coste la un moment dat”, a spus părintele Constantin Necula.