Anul 2019 nu a fost prea ușor pentru Jojo. Și nu deoarece ar avea probleme de imagine sau de promovare. Nu este vorba despre vizibilitatea publică, ci despre ceva cu mult mai…uman.

Jojo și-a pierdut în cursul acestui an bunica, iar asta a marcat-o. Desigur, toată lumea a văzut mesajele ei referitore la pierderea suferită pe contul de socializare. Iată că în curând anul se sfârșește și Jojo este la fel de melancolică în ceea ce privește amintirile ei din copilărie, de acasă de la bunica, de la rudele ei și așa mai departe.

“Vorbeam zilele acestea cu Anca Sigartău, despre teatru și magia lui. Anca îmi povestea că trebuie să îmi amintesc permanent ce a învățat ea de la profesorii ei. Cum că teatrul este mirare”, relatează Jojo pe pagina ei de socializare. Începutul relatării ei poate că nu dă impresia deloc spre ce se îndreaptă subiectul. Dar Jojo dă de înțeles că s-a întâlnit cu verii ei la Iași. Și împreună au admirat frumusețea răpitoare a Iașului văzut noaptea de sus. “Și mi-am adus aminte de discuția cu Anca. Pentru că și viața ar trebui să fie mirare. Ar trebui să ne mirăm frumos în fiecare zi de toate lucrurile pe care le primim. Să vezi lumea de sus e un privilegiu. Așa mi s-a părut încă din copilărie, la Ceahlau. Când mă cățăram în nucul surorii bunicii mele”.

Și, după ce se urca în nuc, ce făcea Jojo mai exact?

Citește și: 20 de femei obisnuite care fac lucruri extraordinare

„Vedeam satul de sus. Mi se părea că îmi cresc aripi invizibile și că totul este posibil…Moldova mea iubită e frumoasă văzută și de jos, și de sus, și la sat și la oraș. Nu pot să nu mă emoționez gândindu-mă când vin aici că acestea sunt meleagurile vacanțelor și copilăriei mele”. Pe parcursul emoționantei ei mărturisiri, postată pe pagina de socializare, Jojo mai adaugă ceva. Și anume că aici, pe meleagurile copilăriei sale i s-au înfiripat toate visurile. Și au prins contur…“Vreau să mă mir ca un copil până la sfârșitul zilelor mele. Pentru că viața e un prilej continuu pentru a descoperi și redescoperi totul”, conchide Jojo. Nu înainte de a menționa un citat din Lao Tzu: “Din mirare în mirare existența se deschide”.