Istoricul Marius Oprea a scris pe propria pagină de socializare un text emoționant, azi, în Sâmbăta Morților.

E un text dedicat celor care au fost uciși în timpul comunismului. Celor care au murit în închisori, celor care au fost aruncați în gropi nedescoperite nici azi.

Cine știe pe unde le zac oasele de zeci de ani.

Istoricul Mariu Oprea este cunoscut ca un om dedicat scoaterii la lumină a unei istorii tenebroase, istoria comunismului românesc.

Iar odată cu această istorie ies la lumină și osemintele celor uciși de comuniști.

”De Sîmbăta Morților

Cuvintele nu sînt uneori deajuns pentru a îmbrăca realitatea. Și realitatea are o mulțime de înfățișări, se îmbracă diferit pentru fiecare dintre noi.

Citește și:

Nu pot și nici nu vreau să le cer celorlalți să gîndească cum gîndesc eu. Dar trebuie să spun că în cei aproape 14 ani de cînd dezgrop morții comunismului, am îngenuncheat de sute de ori deasupra osemintelor lor.

Poate tocmai de aceea, pentru mine, această Sîmbătă a Morților are un chip diferit decît celelalte pe care le-am trăit pînă acum.

Chipul lovit, profanat cu inconștiență de cuvintele grele ale unui om care se arată dominat de ură. Care a învățat din tot ce a citit nu lecția victimelor, ci pe aceea a călăilor.

Pentru mine, ”căcații cu ochi” ai lui Mădălin Hodor, cei goi și cei morți găsiți în gropile comune sînt astăzi sărbătoriți cu mai multă grijă ca altădată, pentru umilirea lor de după moarte.

Citește și:

Cei negăsiți încă, așteptîndu-și răbdători clipa în care la căpătîiul lor va arde o lumînare.

Cei găsiți, care se află în sertarele de la Medicină Legală, așteptîndu-și la fel de răbdători reîntîlnirea, cu copiii și nepoții lor.

Pentru cei întorși acasă, așteptîndu-i răbdători pe aceștia la mormînt, să-i prăznuiască și să petreacă împreună în aduceri aminte ale vieții lor, risipită între sîrmele ghimpate sau stinsă sub gloanțe.

De Sîmbăta Morților, să-i pomenim pe toți aceștia, noi, cei care mai avem un strop de compasiune și credință, pe toți cei care au avut parte de o moarte năpraznică – cea despre care nu știm aproape nimic, decît că a fost astfel hărăzită de semeni ai lor, care i-au socotit, la fel ca inconștientul sus-pomenit, niște ”căcați cu ochi”, care nu merită să trăiască.

Citește și:

Pe aceștia primii, să-i ierte Dumnezeu pentru păcatul lor.

Pe cei morți, să-i cinstească și să-i așeze de-a dreapta sa, în rînd cu sfinții. Și să-i cinstim și noi, socotitndu-i ca pe ai noștri.

Căci le-a fost deajuns pătimirea îndurată în moarte și această nouă umilință de după moarte”, a scris Marius Oprea.