E o vorbă la români. ”Cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Dar ”bătrâni” nu în sensul de vârstă, ci de înțelepciune.

La cum arată România de azi, cu atât de multe probleme, necazuri, cu o totală debusolare, ai impresia că doar acum e așa.

Nimic mai fals. Te uiți la ce au lăsat înaintașii noștri – mai sunt vorbe de duh spuse și de contemporani – și vezi că parcă nu ne mai vindecăm, că mereu am fost într-un vârtej al deznădejdii.

Răsfoind Internetul, am dat de citatele unor oameni. Înainte de fi poeți, compozitori sau actori, sunt români. Care au trăit – sau mai trăiesc – pe acest pământ, au văzut, au simțit, chiar și pe pielea lor, sau mai ales așa, tarele acestei societăți.

Citește și: Povestea neromantata a Irinei, fiica lui Dem Radulescu! Si-a pierdut tatal la doar 13 ani. Uite cum arata fiica celebrului actor - FOTO

Iată deci câteva idei. Care ar trebui să ne dea de gândit. Dacă mai avem timp și pentru așa ceva.

George Enescu

“Ne-am căptuşit cu modele false, modelul omului care reuşeşte uşor, care se descurcă, care ştie să facă bani.

Ne-am pierdut moralitatea, manierele şi educația. Am uitat să ne mai îmbrăcăm frumos, să ne mai purtăm elegant.

Am pierdut – nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, noblețea spirituală. Trăim azi intr-un mediu semicultural şi parvenit, impulsiv şi brutal. Suntem foarte departe de ce am fost cândva”.

Dorel Vișan

”Bunicii noştri ne-au crescut altfel. Mai în sărăcie, dar mai aproape de Dumnezeu. Da, mâncau cu mâna, dar erau mai fericiţi.

Acum avem câte zece tacâmuri, dar nu ştim ce mâncăm. Românul trebuie să se adune din risipirea lui! România seamănă cu un stup bezmetic.

Am pornit pe un drum greşit şi nici măcar acum nu ne dăm seama unde ne aflăm. Nu mai avem noroc de comandanţi care să ne adune, care să ne înţeleagă şi care să ştie să ne mobilizeze. Aici este marele necaz.”

Dem Rădulescu

”Vrei să fii fericit? Nu privi în sus, priveşte în jos. Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiţi ca tine şi te va durea.

Priveşte în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Priveşte un orb şi te vei duce liniştit acasă. Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru prezentul pe care-l trăieşti. Preţuieşte înainte de a pierde

Nichita Stănescu

”Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore.

Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot“.

Concluzia o trage fiecare în parte. În funcție de viața lui și de felul în care percepe vremurile.