Despre nevoia de modernizare și schimbare,  realizarea unei reforme în România,  auzim des în ”Agenda globală”.  Discuții legate de impunerea unui  proiect sunt mereu prezente în spațiul public, însă nimic concret nu s-a materializat, cel puțin până acum.

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a declarat pentru RRA care este viziunea s-a legată de modernizare:

Modernizarea e de mai multe feluri: modernizare tehnologică, şi cred că în faza actuală ar însemna digitalizare, adică ar însemna să mergem mai mult pe mâna aparaturilor foarte moderne astăzi, să nu mai plătim impozitele mergand la ghişee, ci plătindu-le online şi multe alte lucruri, dar pentru mine modernizarea e o modernizare spirituală, de pildă, în domeniul învăţământului, în domeniul sănătăţii, în pregătirea ţării pentru viitor, iar asta înseamnă modernizarea sistemului de educaţie. De pildă, transformarea sistemului de educaţie dintr-un sistem care a devenit stagnant şi care îşi modifică legislaţia şi regulamentele la fiecare 3 luni, într-un sistem performant. Să luăm exemplele unor ţări europene care au reuşit să facă din educaţie un portdrapel al viitorului, cum este o ţară ca Finlanda, care nu anunţa nimic spectaculos din acest punct de vedere. Modernizarea sistemului nostru de învăţământ înseamnă pregătirea ţării pentru viitor, iar păstrarea sistemului de educaţie într-o stagnare şi ineficianţă înseamnă condamnarea însăşi a ţării. O universitate faimoasă din Africa de Sud spune, la intrare, printr-o inscripţie devenită celebră, că o ţară nu poate fi distrusă numai cu rachete intercontinentale şi cu bombe, e deajuns să-i distrugi sistemul de educaţie. Modernizarea României, după mine, înseamnă un sistem de educaţie eficient, modern, pus la punct, cu o legislaţie stabilă, căreia să-i putem vedea rezultele şi care să ne facă competitivi, să-i determine pe tinerii care pleacă din România să înveţe în străinătate să rămână aici, să considere că învăţătura la noi e bună şi corectă, şi societatea să le asigure apoi locuri de muncă potrivite pregătirii lor şi, evident, şi cu salarizări aproape de media europeană, ca să nu spun mai mult.

Citește și:

Gândirea strategică înseamnă previziune, înseamnă predicţie pe perioade lungi, că strategia se referă la perioade mai lungi. Noi nu ne gândim nici la viitorul imediat, de mâine, şi atunci schimbările rapide, de pildă, în toate domeniile, nu sunt menite să ne conducă înspre bine şi înspre modernizare, pentru că o schimbare trebuie să fie urmată de nişte rezultate şi rezultatele trebuie analizate şi abia după-aceea să recurgem la o nouă schimbare. Noi avem un sistem legislativ perisabil, pentru că introducem în legi aspecte concrete care ar trebui trecute în regulamente şi în statute – legile ar trebui să cuprindă principii, principii care să fie respectate. De pildă, Academia Română are o strategie a dezvoltării României la care s-a muncit vreo 5-6 ani, până în 2030. Fireşte că strategiile acestea nu sunt o operă fixă şi ele trasează nişte direcţii. Strategia aceasta a fost trimisă principalelor instituţii ale statului român începând cu Guvern, Parlament şi ministere şi aşteptăm nişte rezultate. Nu am primit un feed-back până în acest moment, tocmai pentru schimbările sunt prea rapide, inclusiv schimbările de persoane care devin titularii unor funcţii, şi care perindându-se la fiecare 3 până la 6 luni nu apucă să pună în valoare această strategie. Ba mai mult, fiecare o modifică şi o schimbă încât nu mai recunoşti nimic din aceste predicţii pe care le fac oameni serioşi, pregătiţi în domeniile sociologiei, politologiei, ingineriei, medicinei, oameni de specialitate. Sunt instituţii în ţara românească, cum este Academia şi cum sunt universităţile, care au forţa intelectuală necesară, colaborând bine cu persoanele care lucrează în domeniile practice, au forţa necesară să elaboreze asemenea strategii