Intreaga tara il plange pe Mihai Constantinescu! La randul sau indurerata, Corina Chiriac a dezvaluit cele mai frumoase amintiri care o leaga de indragitul artist.

În primul și în primul rând Dumnezeu să-l odihnească și condoleanțe Simonei, soția lui. Vreau să vi-l plasez pe Mihai Constantinescu puțin în epocă. El s-a lansat în anii ´70, când era cu adevărat o mișcare mare artistică în România. Casele de Cultură erau înfloritoare, se miza foarte mult pe tinerele talente și pe talentele mai în vârstă, pe toate talentele, pentru că ideologia comunistă proteja arta. Ceea ce era foarte bine.

Citește și:

Sigur, exista un pretext, «tovarăși, să formăm omul nou de tip socialist prin artă și cultură». Sub această umbrelă se făcea artă. Să nu înjurăm gratuit arta din vremea comunistă. Vorbesc uneori cu jurnaliști mai tineri care se miră să mă audă vorbind așa. Eu sunt departe de a fi o nostalgică, dar sunt un om realist, un om care a trăit și în vremurile acelea și în vremurile acestea și am detașarea necesară pentru a analiza fiecare epocă cu ce a avut bun și rău. Mai mult decât atât sunt o pasionată de istorie și pot să îmi permit să analizez, nu ca un profesor, ci ca un iubitor de istorie, epocile pe care le-am trăit. Și pe cea comunistă și pe cea de acum, pe care nu știu cum să o numesc.

Citește și:

Pentru că noi nici comuniști nu am fost, nici capitaliști. Totdeauna în România a existat loc pentru interpretări. exista o mare mișcare artistică în anii ´70. Eu am debutat în aceeași perioadă, dar înainte de a debuta la televiziune eram unul dintre copiii permanenți ai Casei de Cultură «Grigore Preoteasa». Exista o viață culturală foarte bogată care a dat scenei românești actori, cântăreți, dansatori. O activitate sprijinită prin lefuri, mult-puțin, atât cât era, era sprijinită creația autohtonă.
Existau umoriști care scriau texte pentru actorii de la Tănase, compozitori, balerini cum era Cornel Patrichi. Practic, atunci când am intrat în această activitate studențească, în 1968, am găsit o efervescență artistică în care m-am format.

Citește și:

Același lucru pot să îl spun despre Mihai Constantinescu. A fost unul dintre reprezentanții cei mai potriviți pentru tânăra generație din anii ´70. Era prototipul de adolescent veșnic, el cânta la chitară, el iubea fetele, florile, cățeii, copiii. Era un artist ideal. fetele îl agreau pentru că era drăgălaș, era frumușel, mamele lor și l-ar fi dorit probabil drept ginere, era prototipul de băiat bun, cu ochi căprui, care cântă frumos, în tonuri optimiste și care e sensibil, cald și vesel și te emoționează plăcut. Iată un tip de artist care a dispărut din peisajul mondial, aș putea să spun.

Acum se merge pe personaje întunecate, Halloween, demonic, în fine, s-au schimbat foarte multe pe planetă, din păcate. Mihai a fost acel gen de tânăr îndrăgostit de viață și de soare care crea o atmosferă plăcută pe scenă pentru toți spectatorii. Pentru asta publicul l-a iubit, l-a aplaudat, a avut succes cu melodiile scrise de el. Era cântăreț, băiat bun, compozitor, textier și băiat de gașcă. Era cinci în unul”, a declarat artista, citează Știripesurse.

„Cu Mirabela și cu Mihai băteam țara cu orchestre. Atunci nu existau stick-uri. Eram o generație de cântăreți care trebuia să cântăm cu orchestra. Eu l-am apreciat. Am și cântat o piesă a lui. Am avut mare succes cu ea în Germania. Nu a avut în România același succes pe care l-a avut în Cehia, în Rusia… «Am visat odată», este pe canalul meu de youtube.

I-am dedicat-o în cadrul recitalului meu de la Cerbul de Aur în acest an. Fără să apăs pe nicio pedală melodramatică i-am mulțumit că mi-a oferit-o. Publicul a înțeles exact ce am vrut să spun. Îl voi recomanda ca tipologie pe Mihai Constantinescu unor tineri artiști, dacă ar exista showbiz în România. Pentru cine nu știe engleză, showbiz este business-ul de spectacol.

Ar fi mare nevoie de așa ceva ca și de un june prim, de un adolescent etern, de un bărbat bine cum era Toma Caragiu, de exemplu. Vorbesc despre tipologii. Marii dramaturgi ai lumii au creat tipologii, tatăl, tânăra, unchiul cel rău. Mihai era candidatul perfect al adolescentului etern. Întotdeauna va fi nevoie de un asemenea adolescent pentru toate generațiile de acum încolo”, a mai precizat Corina Chiriac.

„Ultima dată ne-am întâlnit acum două sau trei seri la Beautiful by the sea unde eu, el, Mirabela, Marina Voica, am fost de mai multe ori invitați pentru momente retro, nostalgia, numiți-le cum vreți. Ne-a venit rându la două dimineața să cântăm. Fiind vară nu a fost o problemă, dar Mihai era deja bolnăvior.

Era deja operat, avea un stent sau două. Eu nu am obiceiul să intru foarte adânc în viața nimănui. L-am întrebat cum se simte, mi-a dat câteva informații și am trecut mai departe pentru că am văzut că nu îi place să vorbească despre subiect. Nici el nu era genul care să se vaite. Mi-a spus că nu se simte foarte bine, că obosește repede. Dar ca de obicei era optimist cu privire la ziua de mâine

, a spus Corina Chiriac in cadrul unui interviu acordat pentru Mediafax.