Autoritațile iraniene combină cu deosebită atenție mesajele mediatice și acțiunile directe. Lipsa oricăror victime în rândul armatei americane după atacul iranian şi daunele materiale reduse despre care vorbea preşedintele Donald Trump par să fie rezultatul precauţiei cu care Iranul a desfăşurat întregul demers.

După atac, televiziunea iraniană a transmis imagini de la funeraliile generalului Suleimani, iar mesajul transmis era: „Răzbunarea morţii lui a fost făcută şi el se poate odihni acum în pace”.
După cum semnalează şi fosta corespondentă a Radio România la Teheran, autoritățile iraniene combină cu deosebită atenție mesajele mediatice și acțiunile directe.

Regimul de la Teheran a ales să anunțe loviturile asupra bazelor irakiene în care se aflau militari americani în timpul funeraliilor generalului Qasem Soleimani. Autoritățile au vrut să proiecteze o lovitură de proporții pe măsura celei americane de săptămâna trecută, însă, dincolo de retorică, de fapt, atacurile cu rachete au reprezentat cel mai inofensiv scenariu dintre cele aflate la dispoziția regimului, lucru de altfel de recunoscut de un oficial de la biroul liderului suprem religios, Ayatollahul Ali Khamenei. Mai mult, iranienii au avut grijă să îl anunțe pe premierul irakian că vor executa lovituri – după cum a reieșit dintr-un comunicat de la Bagdad.

Așadar, cel puțin deocamdată, Republica Islamică a ales o variantă cu care poate, mai ales în plan intern, să nu pară slabă, iar în plan extern să lase loc pentru o detensionare a situației.

Asta nu înseamnă că strategia de acțiune prin interpuși ori discursul oficial cu note grave și mesianice se vor schimba. Regimul de la Teheran supraviețuiește prin întreținerea unei stări de asediu, o combinație între proiecție de putere și victimizare pe linia „suntem indoeuropeni oprimați de popoare semite; suntem şiiţi oprimați vreme de secole de sunniţi, suntem șiiţi care au renunțat la chietism şi au făcut singura revoluție islamică, și avem singura republică islamică din lume, împotriva căreia s-a mobilizat întreaga comunitate internațională, de la bun început”.

Regimul de la Teheran a mizat mereu – în plan intern pentru mobilizare populară și în plan extern pentru justificare și negociere – pe starea permanentă de asediu resimțită de Iran și pe statutul de victimă a marilor puteri și a ingerințelor acestora în regiune, uitând convenabil de propriile acțiuni pe teritoriul altor state din zonă. E puţin probabil ca Teheranul să renunțe la rețeaua de grupări prin care acționează în regiune, aşa cum își doresc Statele Unite, dar, în mod cert, după eliminarea generalului Soleimani și după cum o arată atacurile fără victime de astăzi, Republica Islamică își reconsideră șirul de acțiuni tot mai riscante din ultima vreme și dă cu jumătate de pas înapoi.