Author

Gheorghe Dan

Browsing

Hai să-ți arăt Bucureștiul după-amiaza, parafrazând o vorbă veche sau un cântec, nu mai sunt sigur. În fine, suntem în data de 29 decembrie 2019, ora patru după-amiaza, chiar fix, și eu mă aflu într-o pustietate. Printre năluci M-a oprit un cetățean să mă întrebe cât e ceasul. M-am uitat pe indicația telefonului, că alt secundar, la mână deci, nu mai port de nici nu mai știu când. Tocmai ce-a început să ningă, iar pe…

S-a întâmplat în 1929, când 14 țărani din comuna Tudora, județul Botoșani, au venit la București, să-i arate celui care pe atunci era micul Rege, copilandrul Mihai, obiceiurile de iarnă. – La Palatul Regal? – La Palatul Regal, îmi spune domnul Ioan Covrig, om al satului. Bunicii și nepoții Domnul Ioan Covrig este instructorul coregraf al Ansamblului ”Tudoreanca”, de datini și de obiceiuri. La Curtea Regelui deci străbunicii au bătut la poartă, asemeni colindătorilor, și…

Există momente și locuri când nu mai ai nimic de spus. E ca și cum ți-a secat izvorul ideilor. Veneam de departe, tocmai de la București, de-a lungul nesfârșitelor șosele, și deodată se rupe filmul. Știu, sună a șablon, dar nu am ce să fac, e și un destin al povestitorului rămas fără cerneală în imaginație. Am să vă întreb, simplu și firesc. Vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiți fulgerător și iremediabil? Vă sfătuiesc…

Cronicar în Iași. Acum o să spuneți că tot suntem în preajma sărbătorilor de iarnă și atunci hai să facem artificii și-n scriitură. Nu e deloc așa. La domnul Kogălniceanu, fiți atenți, se gătește, și nu oricum. Te lingi pe degete numai gândindu-te la finețurile occidentale, înmuiate însă neapărat în expresiile și-n sosurile moldovenești. Cronicar în Iași. Sfioasa clipă de liniște Ca să ajungi să bați la ușa fostului prim-ministru, musai să te pierzi un…

Domnule Ion Creangă, te anunț pe această cale că am fost la dumneata în Bojdeucă, în Iași. Scriu Bojdeucă, cu B-mare, pentru că amintirea vieții domniei-tale, în atâtea asupriri, neliniști și umilințe, a devenit un simbol. Era să zic național, dar poate că e mai bine să fiu potolit, să nu folosesc cuvinte mari, așa că mă voi opri la definiția legată de turism. Admirăm?!… A fost odată. E-hei! Zeci de mii de oameni vin,…

Acum o să spuneți că tot suntem în preajma sărbătorilor de iarnă și atunci hai să facem artificii și-n scriitură. Nu e deloc așa. La domnul Kogălniceanu, fiți atenți, se gătește, și nu oricum. Te lingi pe degete numai gândindu-te la finețurile occidentale, înmuiate însă neapărat în expresiile și-n sosurile moldovenești. Sfioasa clipă de liniște Ca să ajungi să bați la ușa fostului prim-ministru, musai să te pierzi un pic prin hățișul străzilor Iașului, în…

Aceea a fost ziua în care am înțeles că Moș Crăciun există. Ceea ce vă povestesc acum s-a întâmplat cu 17 ani în urmă, într-un bloc din centrul Bucureștiului. Am întâlnit atunci un om, un actor, care și-a deschis sufletul, cu tot cu viața lui. Un destin pe care cu greu noi, cei de azi, îl putem înțelege. Pentru că suntem în decembrie, luna lui Moș Crăciun, vă invit să aflați povestea actorului Mircea Stroe.…

Un coleg, din grupul Cronicarilor Digitali, are o aplicație pe telefon care îți arată câți pași ai făcut în drumul tău, într-un anumit interval. Se uită și ne spune ce zice tehnologia despre ziua asta, în care am străbătut arterele unui oraș plin de surprize la fiecare colț de stradă. – Peste 16.000 de pași. Mai precis, 16.300 de pași. Două cifre Am să vă povestesc despre o clădire. Sinagoga Ortodoxă din Oradea. Nu e…

Haideți să visăm că ne-am pierdut! Pe drumuri. Ba nu, nu e un vis, e realitatea unor poteci așa, mai asfaltate, pe care le numărăm cu roțile mașinilor noastre, după ce am plecat din Brașov și o tot luăm peste câmpuri albe. Fii atent! Nu tu indicatoare. Nu-i bai, apelăm la nenea satelitul, avem aplicații pe telefoane și atunci ne-am scos. Dă-i tot înainte, aici faci la dreapta, mai încolo la stânga, mai după un…

Am să vă povestesc azi o întâmplare din Oradea. Mergeam prin centru, în zona pietonală, când văd un om. Și atunci mă opresc să stau de vorbă cu el. El, omul O să mă întrebați ce m-a apucat așa, deodată, mergând alături de Cronicarii Digitali prin mijlocul patrimoniului arhitectonic. Nu a fost din senin, ci pentru că acest bărbat ieșea în evidență. Cu portul lui popular. Altfel, peisajul citadin, betonat, asfaltat, dominat de croieli moderne…

Expresia „țintuit în scaunul cu rotile” este pe cale să fie eliminată din vocabular , grație cercetărilor întreprinse, de opt ani încoace, în Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A fost creat un prototip acționat fie de mișcarea ochilor, fie de cea a capului, oferindu-se un grad ridicat de autonomie pentru persoanele cu dizabilități. Alexandru se aşează în scaunul cu rotile, jucând doar un rol experimental. Aprinde camera de luat vederi aflată la capătul unei…

Dragi prieteni, iubitori de călătorii, vă invit în Palatul Culturii. Din Iași. Monumentală clădire. Dar nu pe culoarele lungi, acoperite cu arcade, baletând între scări, ne vom îndemna imaginația să patineze în alte ere. Despre cu totul altceva e vorba. Vom urca. Poftiți așadar în lift. Până la 55 de metri deasupra solului. Pădurea de fier Avem de-a face cu o instalație de ridicat a cărei capacitate e de șapte persoane. Sticla și oțelul secolului…

Da, chiar așa a fost. Au fost și copii, dar au fost și oameni mari cu spirit de copii, cu toții invitați în emisiunea ActReflect, pentru că ziua de 20 noiembrie reprezintă pe întreg globul un simbol. Este Ziua Internațională a Drepturilor Copilului. Și ziua în care totul se colorează în albastru. Un albastru al UNICEF, organizația care ne atrage atenția nouă, tuturor, că trebuie să-i luăm în seamă pe copii, să-i ascultăm, pentru că…

Când o cunoști, și mai ales ascultând-o, îți dai seama că prin fiecare por al ființei sale respiră în ritmul Thaliei. ”De-asta suntem oameni, ca să visăm” Deși în copilărie a trecut prin asprimea karatelor, ajungând la nivel de campioană europeană a juniorilor. În plus, poezia îi însoțește viața, atât de profund, încât a primit oferta de-a publica, și totodată de-a trăi, în Marea Britanie. A refuzat, pentru că nu poate sta departe de țara…

Camelia a izbucnit în plâns. Am vrut să știu, făcând așa, un tur de orizont al acestor săptămâni care au trecut, ei bine, ce a marcat-o, profund, în tot acest timp, de câte ori s-a aflat în casa Ioanei. – Cum are grijă de tatăl ei, vorbesc lacrimile. Adică îl ajută să meargă la toaletă, îi împinge căruciorul cu rotile, pentru că bărbatul e aproape orb, stă de vorbă cu el, mai una-alta prin bucătărie,…