evzmonden.ro Web analytics

Ce șanse are MARIAN GODINĂ să facă ordine la Brașov? FRAGMENTE INEDITE din CARTEA polițistului de pe Facebook

Ce șanse are MARIAN GODINĂ să facă ordine la Brașov? FRAGMENTE INEDITE din CARTEA polițistului de pe Facebook
Ce șanse are MARIAN GODINĂ să facă ordine la Brașov? FRAGMENTE INEDITE din CARTEA polițistului de pe Facebook

Se numeste Marian Godina, este din Brasov si lucreaza de nouă ani în cadrul Politiei Rutiere. Notorietatate i-a venit pe pagina sa de Facebook, unde Godina posteaza intamplari din munca sa de zi cu zi. Ca lucrurile să fie bine făcute, cel mai haios politist a scris și o carte, inspirată de întamplarile din viata lui. Sustinut de o comunitate intreaga pe retelele de socializare, Godina nu s-a sfiit să facă public comportamentul abuziv al sefilor de la IPJ Brasov.
Pasaje din cartea FLASH-URI DIN SENS OPUS

Flash-uri_[M_Godina]_cover-01

  1. MAMI ŞI TATI
    Tânărul îşi lăsase acasă fetiţa de cinci anişori şi acum aştepta emoţionat pe holul maternităţii naşterea celui de-al doilea copil. O să fie băiat? O să fie fată? Medicina vremii nu îi răspunsese la întrebarea pe care şi-o punea de nouă luni, iar acum mai erau câteva minute şi avea să afle. Fiorii erau tot mai mari şi minutele păreau ore. Aşezase buchetul de flori pe un scaun şi se plimba pe coridor, dintr‑un capăt în celălalt, când îşi făcu apariţia doctorul,
    care se îndreptă tăcut spre el şi îl bătu pe umăr. Îi dezvălui că are o fetiţă, apoi îi întinse palma dreaptă în care ţinea o verighetă de aur şi îi spuse că-i pare rău. Nu putuse să facă nimic… Femeia făcea mâncare. Pentru că soţul ei era plecat pe un mare şantier al ţării din acea vreme, gătea acum doar pentru copiii ei, o fetiţă de trei ani şi un
    băiat de doi. Un accident de muncă… Diriginta poştei din localitate aflase prima. De la
    ea, au aflat şi alţii, vestea se răspândea în sat cu repeziciune. Numai femeia gătea liniştită în continuare, iar copiii se jucau în preajma ei şi erau cu gândul la soţul care avea să se întoarcă acasă în scurt timp.
    Nu s-a mai întors… Tânărul văduv se mutase să lucreze în Braşov, dar se ducea des la Proviţa de Sus, unde era înmormântată mama copiilor lui. În cimitirul urât şi trist, o vedea de fiecare dată pe femeia în negru, şi ea tot cu doi copii, şi ea tot văduvă.
    Au ajuns să se cunoască. S-au cunoscut atât de bine, încât s-au căsătorit şi au făcut un copil.
    Un băiat. Un băiat care pe atunci n-avea caschetă. Pentru că era pe 7 septembrie şi a doua zi se sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului, mi-au pus numele Marian. Marian Godină.

2. FIOLA ALCOOLSCOP
Pe vremea când nu eram încă dotaţi cu etiloteste, foloseam mult vestitele fiole alcoolscop. Acestea

erau nişte instrumente clasice, oarecum primitive, de determinare a alcoolemiei din aerul expirat,
bazate pe reacţia chimică dintre substanţa reactivă din tubul de sticlă şi aerul cu conţinut de alcool din expiraţia persoanei testate. Lesne de înţeles că erau de unică folosinţă.
Într-o dimineaţă, pe la patru, participam la un filtru organizat pentru depistarea conducătorilor
auto ce conduc sub influenţa alcoolului. Aveam câteva luni în Poliţie, aşa că ascultam de colegii mei
mai vechi şi eram atent la ei. Câte maşini am oprit, atâtea fiole am irosit. Un coleg mai în vârstă mi-a
spus să nu mai „stric“ fiole degeaba şi să-i pun pe şoferi să sufle spre mine.
— Doar dacă simţi că miroase a alcool, îi pui fiola. Deşi mi se părea total neigienic, nu am comentat
nimic. La următoarea maşină oprită, am cerut actele şoferului şi am urmat sfatul colegului.
— Aţi consumat alcool?
— Nu.
— Vă rog să suflaţi în direcţia mea.
Omul a întins gâtul spre mine şi a suflat cu putere. Am fost lovit frontal de o combinaţie aproape letală de miros de canal, hidrogen sulfurat, fruct de Durian, alimente alterate, putoare de sconcs şi, parcă, puţin usturoi. Ghinionul şi mai mare a fost că m-a prins cu garda jos, adică exact când inspiram, aşa că am adulmecat din plin. Şoferul, săracul, n-avea nicio vină. Era cinci dimineaţa, venea de la drum lung. Ipocrit va fi ăla care va spune că lui nu-i miroase gura dimineaţa. E un fenomen natural, cauzat de bacteriile din gură care lucrează în timpul nopţii. Probabil că bacteriile acelui om erau mai harnice de fel. În altă ordine de idei, nu e obligaţia şoferului să-i miroasă gura a levănţică. Vina era a mea şi tocmai plătisem pentru ea. Pentru a nu-l face pe om să se simtă prost, mi-am păstrat mimica şi nu am schiţat niciun alt gest. Eu îmi luasem pedeapsa, dar colegul ce mă învăţase meserie? I-am spus şoferului să aştepte şi m-am dus la „domn’ profesor“.
— Şoferul ăsta îmi cam pare băut, dar parcă nu miroase a alcool, eu sunt şi puţin răcit, nu ştiu ce
să zic…
— Lasă, că mă duc eu să verific.
— Succes! i-am urat în gând.

3. COLONELUL DIN KAZAHSTAN
După o noapte obositoare de serviciu, mă îndreptam spre sediu cu gândul la patul relaxant ce mă
aştepta acasă. Stăteam la semafor, aşteptând nerăbdător să se facă verde pentru virajul la stânga, de pe Vlahuţă spre Hărmanului. Semaforul s-a făcut verde pentru direcţia înainte, spre gară. Maşina din faţa mea a pornit la stânga, fiind aproape să lovească frontal un Logan ce venea din sens opus. Deşi eram rupt de somn şi credeam că îmi încheiasem ziua de muncă, nu am putut rămâne impasibil. Mă simţeam dator ca măcar să îl avertizez verbal pe şoferul care încă nu se trezise îndeajuns în dimineaţa aceea. Nu aveam de unde să ştiu, în acel moment, că omul nici măcar nu dormise. Am pornit sirenele
şi m-am strecurat printre maşinile oprite în intersecţie pentru a evita accidentul. Cu greu, omul de
la volan a sesizat că în spatele său se afla o maşină de poliţie ce încearcă să îl oprească şi într-un final
s-a conformat. M-am dus spre maşină, intuind deja că nu e în regulă ceva şi că e foarte posibil să îmi prelungesc serviciul. Ajungând la geamul şoferului, care era deschis, mi-am putut da seama instantaneu de ce trecuse omul pe roşu. Nu aveai nevoie nici de fler şi nici de etilotest ca să realizezi asta. Nici măcar de un simţ olfactiv prea dezvoltat. M-a izbit un damf de alcool care dorea parcă să mă lipească de asfalt. Atenţia mi-a fost atrasă repede de ocupantul din dreapta faţă, un câine imens, alb, cu o limbă de un metru scoasă afară şi cu un penis erect de o lungime cel puţin egală cu a limbii. Nu puteam decât să îmi închipui ce se întâmpla în maşina aia înainte de a trece pe roşu, însă nu am vrut să-mi dau frâu liber imaginaţiei şi am preferat să rămân la ideea că acel animal e cel mai bun prieten al omului şi-atât.

După ce i-am cerut actele şoferului, l-am întrebat dacă a consumat alcool şi nu m-am mirat când răspunsul lui a venit ferm: NU! Era de fapt o întrebare mai mult retorică, fix ca atunci când ajungi acasă şi cineva din casă te întreabă dacă ai venit. Nu, nu am venit, sunt încă pe drum, ajung într-o oră. Patul meu călduros era tot mai departe, ştiam că voi avea de lucru cel puţin încă vreo câteva ore. L-am rugat pe om să iasă din maşină, iar acesta a coborât cu greu, cu ajutorul meu. L-am sprijinit de maşină şi în timp ce-l verificam, a trebuit să mă crăcănez ca să nu fiu udat de lichidul de la aerul condiţionat, care se scurgea de sub maşină. Eram obosit. Atât de obosit, încât nu am realizat din prima că maşina nu avea aer condiţionat, nici nu era cald afară şi lichidul nici nu venea de sub maşină. Omul băuse foarte mult. M-am ferit cum am putut din calea viiturii şi
l-am dus pe om în ghereta unui agent de pază care era chiar peste drum. Câinele cel mare, alb, credincios, ne-a urmat. Omul nu a vrut să sufle în etilotest.

Nu a vrut nici să-i fie recoltat sânge. Susţinea că e colonel în armata din Kazahstan şi că nu stă de
vorbă cu un amărât de agent de poliţie. I-am dat o foaie de hârtie pe care urma să îşi scrie declaraţia.
Cu chiu, cu vai, scria câte un cuvânt. La un moment s-a oprit şi m-a întrebat de ce-i fac asta.
— Pentru că refuzaţi să suflaţi în etilotest şi nu doriţi nici să vă fie recoltate probe de sânge.
— Păi de ce să suflu, dacă nu eu am condus?
— Dar cine a condus? l-am întrebat eu, anticipând răspunsul lui.
— Câinele! a răspuns răspicat omul, arătând cu degetul spre vinovat, care stătea în şezut cuminte şi
care părea că îşi revenise din starea de euforie.
I-am zis că e propria-i declaraţie, aşa că poate scrie cum crede de cuviinţă. Omul a scris că el era
în dreapta, iar maşina era condusă de câine. L-am rugat să ia loc pe o băncuţă şi să aştepte până
termin cu actele. S-a aşezat lângă câine şi a început să îl mângâie şi să-l pupe. M-a întrebat dacă pleacă acasă după ce terminăm. Văzând strânsa legătură între câine şi om, i-am spus că el va putea pleca imediat ce termin, însă despre câine… s-ar putea să fie reţinut. Se pare că atinsesem un punct foarte sensibil. În timp ce scriam, auzeam ce-i spunea câinelui, pe care îl mângâia mai cu foc:
— Ce ţi-am făcut, mă? Te-am băgat în căcat… Nu pot să cred ce-am făcut… Tu eşti fratele meu,
nu pot să îţi fac aşa ceva. La un moment dat, s-a ridicat în picioare şi
a strigat:
— NU! Nu pot să îi fac aşa ceva, ăsta e fratele
meu! Nu pot! Recunosc! Eu am condus! Vreau să scriu şi să recunosc!
Am răsuflat uşurat, gândindu-mă că nu va mai trebui să probez că el a condus, nu câinele. Ar fi
fost foarte greu…
Peste vreo doi ani, eram de serviciu în Piaţa Sfatului, la Romanian Music Awards. Nişte persoane
au venit la mine şi mi-au spus că pe trotuar e căzut un bărbat. M-am dus acolo şi am recunoscut
imediat câinele cel mare, alb, credincios. Îşi păzea stăpânul care şedea întins, îmbrăţişând un bidon
de bere. Colonelul din Kazahstan căzuse… pe front.

AVENTURILE UNUI POLIȚIST ROMÂN. EXPLICATE NUMEROLOGICĂ, PE ÎNȚELESUL TUTUROR de MILENA FARCAS

MARIAN GODINĂ
Data nașterii: 07 septembrie 1986

Anul personal 2016 are, pentru Marian Godină, o vibrație 7. Este un an dificil, în care va fi mai încăpățânat, mai distant, mai rece. Evenimentele vor evolua fără a le putea gestiona, fără a îi oferi șansa de a le modifica. Totul se va desfășura de pe un cu totul alt scenariu decât cel prevăzut de el. Luna februarie, cu a sa vibrație personală 9, pentru Marian Godină, va fi încărcată de dramatism, de încheieri de situație neprevăzute. Se va îndepărta de oameni, va rupe relații, va părăsi. 8 februarie, ziua în care a fost urmărit de necaz, a avut pentru el, o vibrație personală 8, – a datoriei ce trebuie îndeplinită, a dorinței de a se lupta pentru dreptate, a războiului declarat cu oricine: pietoni, șoferi, șefi. Totul e mai presus decât el, decât însăși voința sa. Va face pași către durere împotriva oricărei rațiuni.
Cinstit și sincer, rece și categoric, loial și practic, pentru el nu există favoruri sau favorizați- cifra destinului 4 din 4 și 0. Nu-i cereți lui Marian Godină să fie fricos ! Disciplinat și sever el își va amenda iubita, îi va lua carnetul celei mai apropiate rude, îi va da puncte de penalizare celui mai bun prieten dacă a încălcat orice regulament. De nădejde și sigur, de neclintit, te poți baza pe el că va munci, că își va respecta îndatoririle. Șefii lui ar trebui să-l cunoască, să-l înțeleagă și să-l ierte. Încăpățânat și distant, inabordabil și ciufut, nu ascultă sfaturi, nu apleacă urechea, înțelege din primul moment cu cine discută și dacă ești vinovat- cifra zilei de naștere 7. Atent, observă tot (cifra 8 prezentă în numerogramă), prevăzător și periculos de inteligent are darul de a aduna informațiile, de a le aplica imediat (cifra 9 se repetă de două ori în numerograma zilei sale de naștere), este activ- linia acțiunii 789 prezent în numerograma zilei de naștere. Adaptabil și versatil, iute la minte și convingător, îi vede pe oameni așa cum sunt ei în realitate-cifra personalității 5. Lucrează bine în condiții de stress, își ascunde cu grijă sentimentele, nu știi niciodată cine este și ce își dorește cu adevărat- cifra personalității 5. Dacă Marian Godină este numele lui adevărat și complet, atunci are o cifră a vulnerabilității 0. Adică nimeni și nimic nu îl vor putea împiedica să facă ce i-a intrat lui în cap, ce crede el că e bine, cum își imaginează el că trebuie îndeplinit.

Aboneaza-te la newsletter-ul EVZMONDEN.RO

 
Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

Leave a Reply


 

CITESTE ACUM